Aceeasi fata de 19 ani incoace..Si totusi nu m-am plictisit.Dar vad in jur fete care se scimba odata cu varsta.Vad cum se schimba fata lucrurilor si asta doar ca am ajuns sa le vad altfel.Nu am crezut ca o sa fie asa acum si de asta,nu imi permit sa imi imaginez ceva in viitor.De ce?Nu stiu.As vrea sa imi raspund la intrebarea asta.O fi frica,nesiguranta sau deznadejde..Este putin sau mai mult din fiecare dintre acestea.Ar fi irelevant un raspuns gandit dintr-o prisma matematica.Vad fostii prieteni cu care pierdeam timpul sau mai bine zis ne traiam copilaria in fata si in jurul blocului.A fost varsta promisiunilor si a visurilor..Acum ii vad intamplator pe strada-au ajuns niste davisti limitati de viciul si lumea in care traiesc si din care nu vor sa iasa.Fara sa vreau imi aduc aminte de cum ii stiam,ii vad acum si nu mai sunt ei.Si ma intreb:oare este bal mascat?De ce nu am vazut de mic fata asta a lucrurilor?De ce nu am stiu cum e sa fi pus in fata faptului implinit si sa nu mai ai cum sa il repari?Oare am fost ocrotiti pentru a ne "consuma" copilaria sau mintiti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu