Frica de propria persoana..

Cautand niste raspunsuri asupra propriei persoane, imi dau seama ca am raspunsurile; toti avem aceste raspunsuri, dar le descoperim doar in situatii propice descoperirii lor.De multe ori cautarea raspunsurilor este frica provocata de nelinistea sufleteasca, de dorinta de a putea face sau a spune ceva si de a nu putea.Frica este nesiguranta la suprafata dar fara frica omul nu ar putea trai..Este raspunsul inconstient pe care fiecare om il are intr-o situatie limita..Este calea de redresare a celui ce a cazut.Nu vorbesc de o frica provocata, ci de puterea de conservare a omului.Iar pentru noi cei care incercam se controlam "fricile", stim ca ne e frica de a nu fi siguri pe frica noastra si, de asta experimentam pe propria piele stari si senzatii pe care incercam se le sa le controlam.Dar frica noastra cea mai adanca nu este ca nu suntem pregatiti pentru o situatie..Frica noastra este ca suntem puternici peste masura..Nu intunericul ne sperie ci lumina.Traieste in noi frica provocata de ideea ca stim ca ne dorim ceea ce nu trebuie sa avem; ca nu putem spune un lucru direct unei persoane.Este frica provocata de ideea ca celeilate persoane ii este frica.Un om fricos nu stie ce este frica petru ca nu a avut puterea sa o infrunte. Am vazut frica in persoane apropiate..Nu am inteles atunci-acum stiu ca frica lor era prvocata de frica mea, de care eu nu imi dadeam seama si care m-a facut sa pierd sentimentul de care imi era cel mai frica...

mentalitatea-o noua forma de inebunire in masa

Curente noi de toate genurile acapareaza societatea sau mai precis tineretul de azi.Toate aceste curente vin cu mentalitati si feluri de convietuire noi,fiecare dintre ele fiind cat mai ciudate si cat mai socante.Mai nou emotia,sentimentul,apare in functie de mentalitatea promovata de curentul din care faci parte.Nu ma refer strict la curentele muzicale dar, a se vedea la multe dintre ele indobitocirea implementata de creatorii acestor curente promovate de si prin mass media.Deja comportamentul uman de orice fel prezent in societate de sute si mii de ani,de orice fel ar fi,este asociat neaparat,cu un curent muzical,literar,politic,etc.Se vede la televizor cum depresia(care mai provoaca "senzatii extreme" gen sarituri de pe bloc)este indubitabil un sentiment, o emotie promovata de curentul EMO.Acesta a fost un exemplu de nevoie a oamenilor de a crea noi filosofii asupra vietii si comportamentului uman.Se vrea toleranta?Pai ce sa tolerezi cand vezi ca generatii tinere se duc pe apa sa sambetei odata cu viitorul unei tari si asa aproape vanduta.Tot ce se vrea este prostirea in masa,dezbinarea tineretului(prin perspective financiare,sau altfel de perspective),nationalismul fiind deja prin manevrele si imaginea creata de "cei de sus"o rusine,o denigrare a constiintei national europene ramanand ca totul sa se rezume la curete si interese proprii..

"omul s-a inrobit stiintei dand la schimb taina sufletului;acum isi plange in surdina disperarea singuratatii.."

Am gasit acest citat "haladuind" pe internet,ca fiind al unui Marcel Gabriel...Si chiar este adaptabil pentru majoritatea oamenilor.Am observat pe parcurs ca oamenii care au foarte multi prieteni sunt totodata foarte singuri-pe interior-dar nu vor sa para.Cercul de prieteni este doar o masca pentru multi si culmea,singurii de care incearca sa se ascunda sunt ei insisi.Dar cauza nu o vede mai nimeni..Nici macar singuri nu pot sa isi explice de ce au ajuns asa..Si ajung sa se intrebe:"am atati prieteni si de ce totusi sunt atat de singur?".Asta este una dintre urmarile nebuniei in care traim.Majoritatea s-au inrobit unui lucru crezand ca acesta o sa le aduca liniste si lasa tot ce e omenesc, spiritual si moral.L-au inlocuit pe Dumnezeu cu bani,cu masini,cu electronice ba chiar pefera sa adopte o parere stiintifica care sa inlocuiasca credinta.Nu spune nimeni sa nu cercetezi dar,vezi ca nu cumva sa cercetezi doar ca sa incerci sa dai un argument contra ceea ce cercetezi pentru ca asta nu inseamna "a cunoaste"ci inseamna lupta importiva propriei persoane,persoana ca trup si suflet.Si daca totul depinde si de liniste sau neliniste de ce se ascund in loc sa caute un remediu?De ce nu folosesc stiinta pentru a cauta adevarul pentru linistea proprie si folosesc stiinta pentru a ascunde adevarul in viziunea lor irelevant rupandu-se din start de speranta si preferand astfel sa isi planga in surdina disperarea singuratatii?

aceeasi fata de 19 ani incoace..

Aceeasi fata de 19 ani incoace..Si totusi nu m-am plictisit.Dar vad in jur fete care se scimba odata cu varsta.Vad cum se schimba fata lucrurilor si asta doar ca am ajuns sa le vad altfel.Nu am crezut ca o sa fie asa acum si de asta,nu imi permit sa imi imaginez ceva in viitor.De ce?Nu stiu.As vrea sa imi raspund la intrebarea asta.O fi frica,nesiguranta sau deznadejde..Este putin sau mai mult din fiecare dintre acestea.Ar fi irelevant un raspuns gandit dintr-o prisma matematica.Vad fostii prieteni cu care pierdeam timpul sau mai bine zis ne traiam copilaria in fata si in jurul blocului.A fost varsta promisiunilor si a visurilor..Acum ii vad intamplator pe strada-au ajuns niste davisti limitati de viciul si lumea in care traiesc si din care nu vor sa iasa.Fara sa vreau imi aduc aminte de cum ii stiam,ii vad acum si nu mai sunt ei.Si ma intreb:oare este bal mascat?De ce nu am vazut de mic fata asta a lucrurilor?De ce nu am stiu cum e sa fi pus in fata faptului implinit si sa nu mai ai cum sa il repari?Oare am fost ocrotiti pentru a ne "consuma" copilaria sau mintiti?

asta pentru ca unii au ramas la forma fara fond...

Este greu sa citesti un lucru care te afecteaza..Asta petru ca nu gandesti cu mintea,nu iti controlezi cugetul..Din ipostaza asta vezi totul subiectiv.Nu vezi esenta pentru ca poate esti prea prins,prea inradacinat in propriile obiceiuri pe care nu poti sa le abandonezi sau sa le adaptezi situatiei in care esti.Si mie imi e greu sa imi controlez viciul de orice fel ar fi el-asta pentru ca nu am vointa si inca mi se pare ca am tendinte sa fug si sa ma ascund in propriile instincte animalice desi imi dau seama ca nu este bine.Daca citesti trebuie sa iti asumi riscul de a nu fi de acord cu unele idei si principii-fiecare are o viziune proprie.Nu o spun spre apararea mea dar,tind pe cat se pare spre a face ceva distructiv decat consturctiv sub ideea ca pot sa ajut.Nu este asa,pentru ca am alta vizune,altfel de trairi fata de altii.Am vrut de la inceput sa cred ca sunt genul spirtual,si religios dar m-am inchis in viciu.Putini dintre omanenii cu care am vorbit au inteles ca sfaturile pe care le dau mi le-as da si mie-asta doar pentru ca eu nu le pot urma neavand destula vointa si vazand ca si ei au aceleasi hibe ca si mine..Nu am spus niciodata ca eu sunt al dreptul.Dimpotriva eu sunt ala care nu face ce trebuie si mai grav este ca stiu ce trebuie sa fac si nu fac..Si din nou greseala mea este ca omit aparenta incercand sa scot in evidenta esenta unui lucru si asta face ca sfatul sau sugestia pe care o dau sa fie interpretabila..Am realizat pe parcurs ca este mai usor sa construiesti si pe urma sa distrugi decat sa distrugi si pe urma sa construiesti.Intelege esenta judecand cu mintea si cu inima nu doar cu inima-valabil petru toti.